Pe urmele unui artist contemporan


Pe Constantin Rusu l-am întâlnit la vernisajul expoziției sale, „Direcții. Sens”. Pentru câteva minute ne-a răspuns la câteva curiozități prin care ne-am propus să vă prezentăm un artist al Bucureștiului contemporan.

Lucrările sale au fost incluse într-o probă pe parcursul unui treasure hunt organizat de către noi și mai pot fi descoperite până la sfârșitul lunii la Galeria AnnArt, situată pe strada Paris nr. 39. Ele sunt rezultatul unui stagiu de documentare și creație la Citée Internationale des Arts, la Paris, unde Rusu a beneficiat de Bursa Constantin Brâncuși.

Vă invităm să descoperiți mai departe primul nostru interviu din rubrica #BucureșteanulSăptămânii.

constantin rusu ann art gallery.

Povestește-ne câteva lucruri despre experiența ta la Paris și bursa pe care ai primit-o.

Bursa Constantin Brâncuși este oferită de către Institutul Cultural Român. Am aplicat la concurs, mi-a fost selecționat dosarul și am mers la Paris, la Citée Internationale des Arts. Acolo am descoperit un spațiu interesant, unde sunt cazați și au atelier mulți artiști din domeniul muzicii, al artelor vizuale, dans, literatură.

Acolo mi-am desfășurat activitatea artistică timp de trei luni, dar am mai rămas încă două. Bursa m-a ajutat foarte mult, pentru că în lipsa altor obligații, m-am putut dedica mai mult lucrului și nu am avut alte stresuri, griji financiare. În plus, bineînțeles că am avut timp mai mult pentru toate, timp pentru vizitat muzee, de întâlniri cu alți artiști. Din start, universitatea este un loc unde se creează niște dialoguri și niște întâlniri interesante.

Cum ai gestionat toate oportunitățile ivite?

Eu neavând experiența unei burse în străinătate, în care ești cumva debordat de oportunități și de posibile situații, mi-am propus foarte multe. Dar, acolo, la fața locului, am încercat să obțin un echilibru între timpul de lucru, timpul pentru vizitat, timpul dedicat întâlnirilor și cred că într-o bună măsură am reușit.

Aveai un obiectiv când ai ajuns acolo – poate expoziția „Direcții. Sens”?

Eu nu mi-am fixat un obiectiv foarte clar, în sens formal, dar m-am gândit că voi lucra. Eu am fost acolo să mă documentez și să transpun cumva, dar nu la modul foarte direct, documentarea mea în ceea ce fac.

În secolele XIX-XX era un lucru comun ca artiștii să ajungă să studieze în străinătate pentru a se desăvârși. Tu ai studiat și la Roma pentru o perioadă. Poți spune acum că studiul peste hotare este o etapă obligatorie în formarea unui artist?

Eu nu consider că există ceva obligatoriu, ci doar că există niște lucruri necesare. Spre exemplu, o zonă importantă de plecare cred totuși că este o educație academică, o structură pe care omul să poată să-și desfășoare activitatea și să-și dezvolte creativitatea.

Despre plecatul în străinătate, da, este o experiență bună, utilă, și care te pune în legătură cu experiențele altor oameni și care poate să-ți pună niște întrebări sau niște semne de întrebare, să-ți ridice niște probleme, pe care poți să ți le asumi, să ți le pui, sau nu. Studiul în străinătate este o îmbogățire, fără îndoială.

Cea mai recentă expoziție a ta se numește „Direcții. Sens” și am înțeles că punctul este foarte important. Ce ar trebui să ne spună acest titlu?

Punctul nu este o entitate separată, el face parte din titlu și nu separă direcțiile de sens, doar că este o punctare că sensul nu se confundă cu direcțiile. Punctul să spunem că e un început, iar sensul este dat de mișcarea acelui punct. Direcția și ea este importantă, iar în aceste lucrări sunt multe direcții.

Sensul pleacă de la albul hârtiei și se împlinește tot în alb ca o căutare a unei stări de serenitate, de pace, iar dacă privim din perspectiva creștină asupra creației, în primă fază, propriul suflet este o stare de liniște, de pace și de curățenie. Sigur, că apar apoi multe direcții, apar furtuni, apar multe neliniști.

Te-ai născut, ai studiat, iar în prezent locuiești în București. Ai putea să numești trei locuri pe care le iubești din acest oraș?

Cred că e mult spus „pe care le iubesc”, dar sunt fără îndoială locuri pe care le îndrăgesc. Aici putem vorbi de parcuri, muzee, n-aș numi unele anume, pentru că sunt multe, sigur mai mult de trei.

Sursa foto: AnnArt Gallery